66
În oceanele de gânduri vorba este doar un val
Ce-n urechea omenească are marginea de mal
Și privirea-i o lumină care s-a urnit din hău,
Dar lumină neatinsă are numai Dumnezeu!
67
Nu lăsa-n pustiuri crude sufletul să se scufunde,
Într-un oaspete de seamă mi te-mbracă mintenaș,
Dacă-n serile geroase, obosit de-atâta trudă,
Ți-a rămas în casa dragă, rătăcit un Îngeraș.
29.03.2019
Mihaela Baran
RăspundețiȘtergereUrmăreşte · Ieri ·
Până când viața ne va despărți
Ce promisiuni nebune, ce lumi imaginare
Ce triști am ajuns și ce doare,
Și trebuia să fie pentru toată viața
Să ne prindă sfârșitul.. cum ne prindea dimineața.
Ce plecări abrupte, ce gări, ce peroane,
Ce munți ne despart, ce oceane
Și parcă trebuia să nu se poată
Ceva lumesc să ne despartă.
Ce zâmbete uitate prin albume
Ce lume greșită, ce lume..
Parcă mai ieri șopteam agonizând
O să ne iubim până când.. până când..
Până când distanțe, până când plecări,
Până când lacrimi, până când gări
Până într-o seară, până într-o zi..
Până când viața ne va despărți!