41
Râul izvorât din munte plânge-n fugă spre câmpie
Speriat de-ntunecimea ce sub stâncă dormita,
Numai râul vieții noastre, fiind cuprins de nostalgie,
Lin se-nalță către ceruri, când securea va pica!
42
Neștiute ființe,-n pântec, poartă apa din oceane
Nici nu cred că-n astă lume toate fiintele-or pieri,
Cum și mintea omenească, ține zilnic în cotloane,
Roiuri mari de-nțelepciune ce ne pot întineri.
17.02.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu