64
Turmele din stepa-ntinsă permanent cu frică sunt,
Dar si ele tot de Domnul sunt lăsate pe pământ.
Sătul, leul se întreabă stând la umbră prin regat:
Căprioara-nfulecată, tot la Domnul s-a-nchinat?
65
Noaptea nici-un om nu știe dacă-i sclav sau împărat
Dacă-n somnul lui molatec el adânc s-a scufundat,
Dar prin vis tot omul poate, fără părere de rău,
Să stea la masa speranței cu preabunul Dumnezeu.
28.03.2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu